Tristete, agresivitate, somn agitat, absenta capacitatii de concentrare! Aceste semne ar trebui sa alarmeze orice parinte, dar putini sunt cei care se gandesc ca pot afla rezolvarea problemelor cu ajutorul unui psiholog. Psihologul Andreea Carmen Dumitrescu, psihoterapeut de orientare psihanalitica la Centrul Mindcare din Capitala, a oferit pentru eva.ro o serie de sfaturi in acest sens.

Semnale de alarma

Pentru ca nu e vorba de o raceala sau o durere de cap, este greu sa diferentezi o situatie in care trebuie sa apelezi la un specialist de una pe care o poti rezolva singura. Andreea Dumitrescu te lamureste: "Putem vorbi de o nevoie psihologica la copii, daca le sunt afectate functiile bazale, adica functiile de joc si de relatie cu ceilalti.

Insa, pe langa orice disfunctie de acest gen, pot aparea nenumarate simptome fiziologice, ce tin de corporalitate si de sanatatea micutului. Aceste semne corporale sau de sanatate pot fi asociate cu diverse reactii somatice pe care mintea (psihicul) copilului le poate pune in joc atunci cand are o suferinta interioara, de ordin psihologic".

Printre manifestarile fizice care insotesc problema de natura psihologica, Andreea Dumitrescu identifica: disfunctiile ritmului circadian/de somn, incontinenta urinara, astmul si tusea seaca. "In cele mai multe cazuri, este vorba insa despre: lipsa concentrarii, activism motor exagerat, probleme de somn sau alimentatie, apatie, absenta relatiilor sociale si agresivitatea nejustificata", precizeaza psihoterapeutul.

In ceea ce priveste receptivitatea cu care parintii raspund problemelor micutului, Andreea Dumitrescu declara: "De cele mai multe ori, parintii ajung in primul rand la medic si abia dupa ce acesta recomanda si o intrevedere cu un psiholog, parintele aduce copilul la cabinetul acestuia. In general, parintii accepta foarte greu ca micutul lor are o problema de ordin sufletesc sau psihic si ca sursa ei ar putea fi chiar relatia parinte-copil".

Cum il pregatesti

Cand copilul tau are probleme, lucrurile sunt evidente pentru tine, dar nu neaparat si pentru el. Asa ca, odata ce ai realizat ca are nevoie de un psiholog, indiferent ca micutul are 5 sau 15 ani, trebuie sa ii prezinti si lui situatia asa cum este ea in realitate.

Nu ii spune povesti, nu il pacali ca mergeti la plimbare sau vizitati pe cineva. Pentru ca terapia sa functioneze, este important sa stie de ce se afla acolo. Nu poate fi absent la vindecarea lui. Mai mult decat atat, spunandu-i adevarul, simplifici misiunea psihologului.

Fii alaturi de el nu doar fizic, ci implica-te cat mai mult in procesul de vindecare. Spre exemplu, Andreea Dumitrescu te sfatuieste sa folosesti pluralul "Mergem la psiholog" si nu singularul pasiv "Il duc la psiholog". "Asta ar presupune ca si parintele isi poate asuma macar o parte din vindecarea copilului sau", precizeaza specialista.

Ea este de parere ca, in masura in care se poate, trebuie sa ii explici copilului cu ce se ocupa psihologul, care va fi tipul de relatie pe care o va stabili cu el, care vor fi metodele/tehnicile specialistului (discutii, povestit, tehnici neinvazive si mai aproape de joc) si cat timp va sta in cabinet. Spune-i si faptul ca il insotesti pana acolo, dar ca nu vei fi prezenta la discutii, ci vei astepta la usa.

"Si scopul vizitei trebuie comunicat, precum si faptul ca ea va conduce catre o mai buna intelegere a situatiei, a bolii, a dificultatilor scolare etc.", subliniaza psihoterapeutul. Nu asocia psihologul cu doctorul, pentru ca este posibil sa ii trezesti amintiri neplacute legate de acesta din urma. Astfel, copilul va avea o parere negativa despre psiholog, fiind din start reticent fata de acesta.

Problemele adolescentilor

In cazul adolescentilor, situatia este diferita. Solicitarea ajutorului poate veni din partea lor, rolul parintelui fiind acela de a-i ajuta sa gaseasca pe cineva corespunzator. In cazul in care decizia apartine parintilor ingrijorati, adolescentul, desi merge la consultatii, ajunge sa denigreze ingrijorarea parintilor.

In ceea ce priveste problemele adolescentilor, psihoterapeutul afirma: "De multe ori, exista nevoia de a vorbi cu altcineva decat cu parintii si nu din cauza ca nu ii iubesc, ci din cauza ca nu se simt confortabil sa le povestesca toate 'dramele' interioare.

In general, adolescentii vin cu probleme emotionale ce tin de relatiile cu ceilalti, de apartenenta la un grup sau de prietenie/iubire".

Mai ales in cazul adolescentilor, discutia dintre psiholog si pacient va avea loc doar intre patru ochi. "Exista o limita a confidentialitatii, o limita in a dezvalui total parintilor lumea interioara a copilului, cu tot ce presupune ea.

Acestia vor trebui sa accepte, chiar daca cu dificultate, noua relatie pe care copilul o va dezvolta cu psihologul", sustine Andreea Dumitrescu.

La cine sa apelezi

In functie de problemele pe care le are micutul tau, te poti adresa unui psihopedagog, psihoterapeut sau psihanalist. Andreea Dumitrescu face diferenta dintre specialisti si te ajuta sa intelegi cine l-ar putea ajuta pe micutul tau sa depaseasca perioadele dificile.

Psihopedagogul este un specialist care poate avea competente de consiliere psihologica. Aria sa curiculara este axata pe domeniul scolar, pe performante scolare, pe felul in care cineva citeste/socoteste, se concentreaza, invata, asculta, are initiativa cu precadere in domeniul scolar.

Psihoterapeutul poate apartine mai multor scoli terapeutice: orientari umaniste, psihodinamice, cognitive-comportamentale, de familie etc. Are competente ce tin de consiliere si terapie in scoala de apartenta.

Psihanalistul este tot un psihoterapeut, insa cu o orientare clara psihodinamica. Se axeaza pe studiul profund al istoriei de viata a unei persoane, luand in considerare o anumita structura a aparatului psihic (simbolism, prezenta inconstientului, evolutia psihosexuala, prezenta triolui Sine-Eu-SupraEu, mecanisme de aparare etc).